Mă plimb de-a lungul camerei, îmi muşc buzele şi îmi mănânc unghiile în acelaşi timp şi în acelaşi ritm cu neuronii mei care se învârt haotic în jurul unei singure insistente idei - "trebuie să mă concentrez!"
De fapt cred ca e de la cafea.
Am fumat-o mai devreme pe cea pe care am denumit-o "ultima ţigară". Doar "ultima ţigară" fără alte amănunte de genul: pe anul ăsta, pentru totdeauna, pentru urmatorii 3 ani... Om vedea. Deşi nu am obiceiul sa fumez acasă, mi-am zis că doar aici, într-un mediu relativ curat, mi-aş putea da seama mai bine de gustul ei prăfuit tuberculos care te intoxică din interior, îţi zgarie surd plămânii şi îţi otrăveşte ficatul deja fragezit de tot alcoolul şi de toate ciocolatele de peste viaţă. Nu poţi să simţi gustul ei adevărat când e împachetat cu ritmul muzicii şi cu Blody Marry şi cu oameni care se distrează în jurul tău. Atunci e bun, plăcut, ameţitor, ademenitor. Ce bine e deghizat! Dintr-o împuţiciune se transformă în ceva atât de apetisant! Ce putere de a metamorfoza senzaţiile are creierul nostru! De a altera întreaga realitate doar pentru a ne oferi un fragment din ceea ce credem că vrem.
Brr! Tare cafeaua!
Acum că a adormit copilul m-am hotărât brusc să mă concentrez la întărirea relaţiei de cuplu. Continui mai târziu.
............................................................................
Filmul ruleaza şi mă simt oarecum mai liniştită, dar încă îmi rod unghiile. Neuronii insistă să se zbată, acum puţin mai ameţiti. Doctor Who îşi îndeplineşte misiunea.
Şi, deşi ştiu că nu ar trebui, nu mă pot abţine să nu fac balanţe de sfârşit de an şi promisiuni de inevitabil început de an. "Voi insista asupra ilustraţiilor de carte" imi zic. Am facut o listă cu textele cu care voi lucra - planul pe urmatorii doi ani. "E lejeră. E realizabilă. Trebuie doar să evit elementele perturbatoare. Şi să ţin sub control pornirile autodistructive. Şi să mă concentrez!"
Deci la final de an am:
a fuckable husband
a lovable kid
a doable list
Rezonabil.
De fapt cred ca e de la cafea.
Am fumat-o mai devreme pe cea pe care am denumit-o "ultima ţigară". Doar "ultima ţigară" fără alte amănunte de genul: pe anul ăsta, pentru totdeauna, pentru urmatorii 3 ani... Om vedea. Deşi nu am obiceiul sa fumez acasă, mi-am zis că doar aici, într-un mediu relativ curat, mi-aş putea da seama mai bine de gustul ei prăfuit tuberculos care te intoxică din interior, îţi zgarie surd plămânii şi îţi otrăveşte ficatul deja fragezit de tot alcoolul şi de toate ciocolatele de peste viaţă. Nu poţi să simţi gustul ei adevărat când e împachetat cu ritmul muzicii şi cu Blody Marry şi cu oameni care se distrează în jurul tău. Atunci e bun, plăcut, ameţitor, ademenitor. Ce bine e deghizat! Dintr-o împuţiciune se transformă în ceva atât de apetisant! Ce putere de a metamorfoza senzaţiile are creierul nostru! De a altera întreaga realitate doar pentru a ne oferi un fragment din ceea ce credem că vrem.
Brr! Tare cafeaua!
Acum că a adormit copilul m-am hotărât brusc să mă concentrez la întărirea relaţiei de cuplu. Continui mai târziu.
............................................................................
Filmul ruleaza şi mă simt oarecum mai liniştită, dar încă îmi rod unghiile. Neuronii insistă să se zbată, acum puţin mai ameţiti. Doctor Who îşi îndeplineşte misiunea.
Şi, deşi ştiu că nu ar trebui, nu mă pot abţine să nu fac balanţe de sfârşit de an şi promisiuni de inevitabil început de an. "Voi insista asupra ilustraţiilor de carte" imi zic. Am facut o listă cu textele cu care voi lucra - planul pe urmatorii doi ani. "E lejeră. E realizabilă. Trebuie doar să evit elementele perturbatoare. Şi să ţin sub control pornirile autodistructive. Şi să mă concentrez!"
Deci la final de an am:
a fuckable husband
a lovable kid
a doable list
Rezonabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu