Meditaţii dulci-amare pe la şase jumătate

Pfff, n-ar trebui să arăţi că te chinui prea mult. Nimeni nu apreciază munca grea dacă e făcută de altcineva. Cu toţii privesc strădania ca pe o înjosire adusă actului creator, ca pe o umanizare nefericită, o decădere a supraterestrului. Lumii îi place să se uite în sus admirativ, sau în jos milostiv, nu să privească în faţă reflexiv. Dacă tu poţi să realizezi ceva muncind din greu înseamnă că oricine poate, doar că nu are timp, nu are chef, sau nu vrea. Aşa că degeaba îţi frămânţi mintea şi sufletul încercând să creezi ceva autentic şi valoros, oricum pentru cei din jur arta reprezintă un produs accidental apărut din pricina unei oareşcare îndemânări făcută cadou la naştere de niscavai entităţi mistice - un fel de pleaşcă nemeritată picată pe neaşteptate şi pe care tu nu ştii să o exploatezi aşa cum trebuie. Şi clar nu eşti bun de nimic dacă nu poţi desena din prima un castor! Ce contează că habar n-ai cum arată un castor!? Pentru mulţumirea tuturor, mai bine afişezi postura de geniu leneş căruia i s-a dat mai mult decât poate duce şi, vrând nevrând, refulează din când în când o parte din genialitatea sa niciodată suficient înţeleasă, dar macar apreciată instinctiv la valoarea impusă de o asemenea atitudine. Şi care nu se umileşte desenând castori! Ca să râzi un pic amar şi inutil în sinea ta ai putea face nişte falsuri. Aşa ar întelege atunci cei păcăliţi că arta nu înseamnă îndemânare. Pentru că dacă ar însemna, indiscutabil copia ar avea aceeaşi valoare cu originalul. Şi ar pricepe şi mulţimea că dacă nu desenezi fecioare despletite pe cai albi lângă pârâiaşe învolburate nu e pentru că nu poţi, ci dintr-o sumedenie de alte motive pe care eşti gata să le explici cui te-o asculta!

Şi cred că acum, după două luni şi ceva, poţi să admiţi - treci printr-o criză creativă. Bună dimineaţa!