Recviem pentru un Cheescake

Da, a murit. Ca doar d'aia e recviem şi nu odă. Sâmbată seara, pe la ora 9 mai precis, a cazut pradă celor 28 de dinti pe care îi posed şi ultima bucăţica dintr-un al doilea cheescake fabulos. De ce am aşteptat 31 de ani ca să descopăr această prăjitură, mă întreb adesea când pofta de dulce recent achiziţionată după 30 de ani biciuieşte necruţător. Poate pentru că în primii 10 ani de viaţă nu am mâncat altceva decât amandine comuniste şi greţoase asemenea vânzătoarelor lor, în următorii 10 ani am asistat neputincioasă la revoluţia prafurilor în gastronomie, iar ultimii 10 i-am petrecut dezgustată de tot ce e dulce şi nu e ciocolată neagră (cu o excepţie - un tiramisu care pluteste undeva la limita dintre amărui şi dulce), mirându-mă că dominaţia savarinelor nu s-a terminat încă. Dar voi alunga acum siropul în exces din gândurile mele şi voi reveni la acel pufos, cremos, delicat cheescake, care insistă să îţi mângâie limba cu crusta lui subţirică cu iz de nuci pisate şi care te face să uiţi ca dai un sfert de milion pe el. Pentru că aici nu e vorba despre orice cheescake, ci despre acel cheescake care a şters pe jos cu prejudecăţile mele - The Hard Rock Cafe Cheescake. Yep, Hard Rock Cafe, the place where you can find outrageously expensive junk food! În comparaţie cu el cel de la Starbucks pare o pastă cleioasă, iar despre cele de duzină de pe la vreo terasă din Centrul Vechi nici nu merită să vorbim. Şi mai e ceva ce nu are legătură cu prăjitura, dar are legatură cu acel loc care mă face să mă simt atât de bine cu toate că de fiecare dată lasă o gaură în buget, un soi de siguranţă că şi peste 10 ani voi mânca acolo un cheescake la fel de bun ca şi acum. Urasc experienţele de genul Shift - una dintre tereasele mele preferate până de curând, unde o mâncare decentă învaluită în oareşice fiţe interesante devine dintr-o dată mai multă şi mai proastă - dar cred ca asta e povestea de succes a multor restaurante bucureştene. Nici măcar fiţele nu-mi mai merg la suflet în stilul ăsta. Şi nu, nu mă mai duc acolo. Voi începe însă să explorez Bucureştiul în căutare de cheescake decent şi voi face un top la un moment dat. Aşa să mă ţină buzunarul!
PS. Daca există rai aş putea jura că e pe undeva ascuns în acel cheescake.