Confesiunile conştientului meu

Funcţionez pe bază de ceai verde.
Nimeni nu ştie că port două şosete diferite când ies în oraş, şi asta nu pentru că mi se pare cool, aşa ca fiicei mele de trei ani, ci doar pentru că nu gasesc două identice în marea de ciorapi fini care îmi populează un sertar.
Am un curaj nebănuit când fac lucrurile pentru prima oară, a doua oară însă mă înec în frică, deşi prima oară a ieşit totul bine. Probabil ăsta e felul meu de a ma lupta cu obişnuinţele, e pretextul meu inconstient de a încerca tot timpul ceva nou.
Fără să vreau mă schimb periodic. De haine în fiecare zi, de idei în fiecare săptamână, de personalitate în fiecare an, de sentimente în fiecare deceniu. Eu cred că doar aşa menţin fierbinte dragostea soţului meu, el imi spune ca ar vrea de fapt constanţă si că a obosit să înţeleagă fiecare nouă eu. Iar eu îl cred de fiecare dată şi continui să mă schimb de fiecare dată.
Când sunt racită ador filmele proaste şi aş mai adauga la ele doar nişte fructe în ciocolată.
Mi-am dorit cu ardoare să am alături de mine pe cineva care se scoală înaintea mea, care imi pregateşte ceaiul şi micul dejun, care mă trezeşte cu pupici, care se uită la mine, surprins de fiecare dată ce curbură frumoasă are mandibula mea. Tot ce am primit, sau ce am ales de fapt, este cineva care se scoală la câteva ore după mine, prea tarziu ca să îmi pregatească micul dejun sau să mă trezescă, poate doar la realitate, care consideră că mă cunoaşte suficient de bine ca să nu mă mai privească insistent. Îl iubesc oare mai puţin pentru asta? Nu. De fapt, nu ştiu cum l-aş iubi dacă.....
Din cinci în cinci ani îmi actualizez vârsta, deci anul ăsta ar trebui să fac saltul de la 25 la 30. Upgrade and reboot. Doar că hardul este cam plin, iar procesorul dă semne de uzură. Ventilatoarele au devenit gălăgioase, iar placa de baza e cam aglomerată. Placa video şi cea audio încă funcţionează în parametri, iar RAM-ul l-am extins de curând. Deci o reinstalare a sistemului de operare ar trebui să fie de ajuns pentru moment. Va fi o problema însă peste 5 ani, cand nu voi mai găsi programe compatibile.

Marmorel si patratel

Mare clădire a BRD-ului din Piaţa Victoriei, dezvăluie-ţi tainele, căci mare e înalţimea ta şi rata dobânzii şi numarul comisioanelor. Luminează-mi gândirea neputincioasă cu o explicaţie, nu musai logică, dar care să mă elibereze de chinul frământărilor. Pogoară asupra necredincioasei de mine duhul înţelepciunii care să-mi spună la ureche de ce era lipit pe o placă de marmură un autocolant ce imită marmura, demn de orice bodegă de mâna a treia. Mă jur pe puterea banilor că l-am văzut înainte să beau cele trei halbe de bere la terasă, ca dacă nu treceam pe la bancomat nu aveam bani să le cumpăr. Neputincioasa de mine l-a pipăit, i-a strigat "Sesam deschide-te!", l-a ciocănit, a tras chiar şi de colţişorul dezlipit în speranţa că misterul se va limpezi, dar nimic, nici calea secretă către măruntaiele bancomatului nu s-a arătat, nici vreo crapatură justificatoare n-a apărut. Pâna la urmă am plecat neîmpacată - începusera gardienii să mă ia la ochi, dar nu înainte de a aduna câteva probe pentru eventuale investigaţii ulterioare. Partenera mea de halbe a imortalizat faimosul abţibild marmorat folosindu-se de un telefon de ultimă tehnologie, cu cameră foto încorporată. Nu că nu aş fi avut şi eu aşa ceva, dar imi lipsea cu desăvârşire ştiinţa utilizării lui. După îndelungi dezbateri nu am ajuns la nicio concluzie. După câteva săptămâni autocolantul este la locul lui, pierdut printre sutele de plăci de marmură autentică, iar mintea mea limitată încă nu a găsit explicaţia prezenţei lui. Mult succes celorlaţi care vor încerca. Îi rog pe aceasta cale să aibă milă de un umil client al băncilor româneşti şi să împartaşească explicaţia deghizării nejustificate a nevinovatei plăci de marmură.




Cica nu e marmura, e granit. Silly me! Si sintetic pe deasupra. Misterul devine din ce in ce mai transparent.