Cum să ratezi o zi din viaţă

- Mami, mami!
- Mmm.
- Mami, tati are ochii verzi, eu am ochii negri, tu de ce ai ochii roşii?
- Mmmm.
Mă duc la baie. Nu reuşesc să îmi văd pupilele. Mă spăl, dar nu-i nici o îmbunătăţire. Mă duc la bucătărie. Torn un litru de apă pe gât. Mă apucă ameţeala.
- Mami, hai să ne jucam!
- Îhî, imediat. Stai să mâncam ceva mai întâi.
 Mâncarea îmi dă suficientă energie să mă târâi urmatoarele trei ore.
- Iubita mea, nu vrei totuşi să te uiţi la Tom şi Jerry?
Punem Tom şi Jerry. Dvd-ul are cam o oră jumate. E perfect. Închid ochii şi încep să vad tot felul de monştri. Încerc să îmi aduc aminte dacă în taxi am stat în faţă sau în spate. Nu reuşesc. Îmi aduc aminte în schimb de nişte porumb şi o carne de vită tare pe care nu puteam să o mestec. Efectul Ketonal-ului incepe să se simtă.
- Mami, s-a terminat Tom şi Jerry!
Uh, un nou val de energie.
Pupilele au început să apară.
Ciorba de perişoare îşi face treaba.
SMS unei prietene de suferinta: "Nu mai vreeeeaaaaaau!"
Nu mă crede. Zice că a fost fun.
Până seara reuşesc să mă recompun. Adun chiar şi hainele aruncate.
Îmi dau seama că mai e puţin şi se face luni.
- Hai la nani iubita că mâine ne sculam de dimineaţă!

Autoportet

Sunt brunetă, dar conduc ca o blondă. Am un soţ care nu suportă spanacul, o fetiţă  de patru ani şi jumătate care mi-a spus mai devreme că sigur mă va invita la nunta ei, că doar suntem prietene, şi o pisică căreia îi miros picioarele.
Sunt medie de înălţime, de greutate si de frumuseţe. Am multiple talente: ştiu să gătesc, să enervez oameni, să desenez, să fac bagaje şi să fac dezordine.
În urmă cu câteva zile mi-am declarat la recensământ soţul ca fiind capul familiei. După ce mi-a trecut enervarea produsă de stupiditatea întrebării am stabilit împreuna cu recenzorul că citirea apometrelor şi plata întreţinerii sunt criterii suficient de solide in stabilirea funcţiei.
Îmi place să beau ceai, să mă uit la filme şi să mănânc chipsuri în secret.
Sunt centrul universului meu şi am învăţat să mă împac cu ideea. Am totuşi multe porţi deschise în suflet. Cu alte cuvinte simpatizez pe toată lumea, mai puţin pe filfizoni, pe mitocani şi pe cei ce se iau atât de tare în serios că îmi provoacă greaţa.
Nu suport constrângerile şi identific în stadiu incipient tentativele de manipulare.
În momentul de faţa am patru cărţi începute: America fara etaje (Ilf si Petrov), Amintiri din casa mortilor (Dostoievski), Cele şapte pene ale vulturului (Gaugaud) şi Writing and illustrating Children's Books (trei tipe).
Şi cam atât.