Soţul meu despre mine

Aseară, într-o atmosferă prietenească, la o oră târzie, după ce terminase de instalat pentru a şasea oară Ubuntu Karmic Koala pe un eee-pc, în cadrul unei discuţii serioase despre viaţa mea:
"You're just like Linux, you fix one problem, you create another!"
şi după câteva minute de conversaţie a mai punctat, cu un ton uşor mai ridicat de astă dată:
"La tine toate problemele sunt de un singur fel: GRAVE"

Categoric mă iubeşte! Sau măcar e dispus să îmi acorde şase şanse...

Divorţ cu acte-n regulă

Subsemnata Funky Monkey, de bună voie şi nesilită de nimeni, renunţ pe termen nelimitat la avantajele messengerului. Mă oblig pe aceasta cale să comunic mai mult prin mijloace convenţionale. Îmi fagaduiesc solemn că nu-l voi substitui cu alte căi de socializare în masă şi că nu voi mai întreţine relaţii de prietenie virtuală. Îl acuz de fals în transmiterea sentimentelor şi de instigare la pierdere de vreme.
Aleg de această dată calea grea a reintroducerii sunetelor articulate în conversaţiile zilnice. Renunţ la pseudocomunicare cu riscul de a reveni la statutul de animal antisocial. Îmi acord privilegiul de a-mi trăi de acum încolo viaţa printre cei câţiva prieteni cărora le place să îmi vadă faţa de aproape, folosind timpul economisit pentru diverse alte activitaţi.

Atenţie! Consumul excesiv de conversaţii inutile cu persoane prea puţin cunoscute poate cauza dependenţă şi superficialitate. Afluxul zilnic de mesaje nedorite poate cauza ameţeală. Privitul îndelungat al unei ferestre în aşteptarea unui răspuns poate crea confuzie. Refuzul accesării cotidiene a contului poate cauza marginalizare.

Acestea fiind spuse, îmi iau la revedere de la el şi mă declar, pe proprie răspundere, independentă.

The Declaration of a Married Woman to her Beloved Husband

De ce am ales să împart cu voi tocmai această ilustraţie?
Pentru că, exceptând faptul că picioarele mele sunt vizibil mai....ăăă.....voluptoase, mă reprezintă destul de bine. Acum că stau şi mă gândesc, cred că şi personajul care înfuleca spaghete era o proiecţie destul de fidelă, dar aceasta spune ceva mai mult. Vorbeşte despre viaţa mea şi despre ceea ce reprezintă soţul meu pentru mine. Da, exact! Acel copac de care mă agăţ cu disperare e el, omul care mi-a stat alături în ultimii unsprezece ani, care m-a suportat, care m-a supărat, care m-a alinat, care m-a enervat, care m-a iubit, care a rezistat............pur şi simplu. El e constanta de care am nevoie în agitata mea viaţă, el e cel în umbra căruia vreau să îmbătrânesc şi să sfârşesc. E adevărat că mi se mai întamplă să vibrez şi la alte voci sau să dau rapid din gene când întâlnesc anumite priviri, dar asta e, şi va rămane întotdeauna, doar un joc. Un soi de confirmare, de care am nevoie, a statului meu de vânator - la urma urmei, sunt un leu, chiar dacă am ascendent în vărsător.
Această ilustraţie este ciudata mea declaraţie de iubire către el. Este metoda mea de a-l face să înţeleagă ce înseamnă pentru mine şi de a-l convinge de faptul ca animalul lui pradă este, la urma urmei.............vegetarian.

Şi mai reprezintă şi un soi de răzbunare a tuturor criticilor primite în gradiniţă de la două educatoare retardate, care îmi apostrofau stilul de desen şi îmi spuneau să nu mai tai copacii şi să desenez trenuri roz.