A mai trecut un an de când am trecut terifiantul prag de treizeci de ani şi încă nu m-am dezintegrat, aşa cum îmi prevesteam copil fiind. Nici nu m-am panicat, nici n-am căzut în depresie, nici nu m-am bucurat, nici n-am devenit mai înţeleaptă peste noapte. Doar am descoperit ca viaţa nu se termină aici. Nici nu începe. Pur si simplu continuă. Cu niscavai întâmplări, schimbări, transformări, permutări, combinări, alterări, degradări, învăţări...interesante.
Mi-a apărut primului fir de păr alb. L-am reperat, m-am dus repede să mă plâng cuiva ca să mă asigur că acest simbol al maturităţii nu trece neremarcat, după care am smuls dizgraţiatul! Şi viaţa a continuat.
Deasupra sprâncenei stângi s-a iţit un rid odios mulţumită frecventelor mele încruntături. L-am remarcat acum câteva zile, când mi-am tuns bretonul. Poate că l-am tuns prea scurt, sau poate că era momentul să notez mişcările de trupe de pe faţa mea. Nu ştiu. Eh las' că creşte bretonul la loc şi nu se mai vede nici un rid şi am scăpat de problemă!
Mi-am pus ochelari. Dar nu e o mare tragedie, nici o mare noutate - e o poveste lungă cu certuri şi împăcări care durează din clasa întai. Oricum arăt destul de bine cu ei aşa că viaţa continuă.
Pot să beau cafea! Iuhu! Nu mai tremur trei zile după ce dau pe gât un capuccino! In sfârşit am luat şi eu examenul de intrare în lumea adulţilor.
Mi-am dus copilul la gradiniţă. N-am tremurat toată de emoţie. Nici n-am plans de dor. Nu prea tare adică. Şi după două săptămâni încă reuşesc să mă scol de dimineaţă şi fetiţa încă ajunge la timp la gradinţă. Si îi pun sandviş şi măr şi morcovel în pacheţel în fiecare zi. Şi azi am convins-o să meargă chiar dacă nu reuşeşte să cânte cântecelul cu yes yes yes no no no.
De trei ani nu mai plâng de ziua mea. Deci sunt calmă, matură şi în control. Glumesc doar! Istericalele mă apucă cam o dată la două săptămâni, mă uit acum când tastez şi văd că încă îmi rod unghiile, situaţia financiară mi-a scăpat din maini, iar când încerc să fiu serioasă fi'mea îmi spune: "Bla-bla pussy cat!" Iar pe mine mă bufneşte râsul şi viaţa pare frumoasă în momentul acela. Şi mă uit în jur şi văd că chiar este! Şi nu mă pot abţine să nu întreb ce chimie în creierul meu păcătos o face uneori să nu mai pară aşa. Dar nu-mi raspunde nimeni şi viaţa continuă.
Am descoperit cifra magică pentru o noapte reuşită: trei. Şi nu, nu e vorba de persoane! Ci de trei beri/ cocktail-uri/ pahare de vin/ shot-uri, sau orice combinaţie a celor de mai sus, important e să nu fie mai mult de trei. Nici mai puţin nu prea are haz. Mi-au trebuit cincisprezece ani să ajung la această concluzie, e cazul să o preţuiesc la adevărata ei valoare!
Şi am opt ghivece cu plante în balcon şi trăiesc toate - un record personal al tuturor timpurilor!!! Şi le ud aproape zilnic şi nu pare ca ar vrea vreuna să moară.
Şi săptămâna trecută am calcat nişte cămăşi şi n-am paţit nimic. Pe la jumatatea teancului am descoperit chiar şi aburul! Dar nu m-a lăudat nimeni aşa că nu mai calc până la anu'.
Şi viaţa continuă!
Şi nu mă mai apucă dracii când vreo fetişcană ţâţoasă înainte de vreme îmi spune saru'mâna când mă vede la lift.
Şi nu mai cred când vreun baiat îmi spune în lumina stroboscoapelor ca arăt de douăzeci de ani. Dar zâmbesc fară să vreau.
Şi viaţa continuă!
Mi-a apărut primului fir de păr alb. L-am reperat, m-am dus repede să mă plâng cuiva ca să mă asigur că acest simbol al maturităţii nu trece neremarcat, după care am smuls dizgraţiatul! Şi viaţa a continuat.
Deasupra sprâncenei stângi s-a iţit un rid odios mulţumită frecventelor mele încruntături. L-am remarcat acum câteva zile, când mi-am tuns bretonul. Poate că l-am tuns prea scurt, sau poate că era momentul să notez mişcările de trupe de pe faţa mea. Nu ştiu. Eh las' că creşte bretonul la loc şi nu se mai vede nici un rid şi am scăpat de problemă!
Mi-am pus ochelari. Dar nu e o mare tragedie, nici o mare noutate - e o poveste lungă cu certuri şi împăcări care durează din clasa întai. Oricum arăt destul de bine cu ei aşa că viaţa continuă.
Pot să beau cafea! Iuhu! Nu mai tremur trei zile după ce dau pe gât un capuccino! In sfârşit am luat şi eu examenul de intrare în lumea adulţilor.
Mi-am dus copilul la gradiniţă. N-am tremurat toată de emoţie. Nici n-am plans de dor. Nu prea tare adică. Şi după două săptămâni încă reuşesc să mă scol de dimineaţă şi fetiţa încă ajunge la timp la gradinţă. Si îi pun sandviş şi măr şi morcovel în pacheţel în fiecare zi. Şi azi am convins-o să meargă chiar dacă nu reuşeşte să cânte cântecelul cu yes yes yes no no no.
De trei ani nu mai plâng de ziua mea. Deci sunt calmă, matură şi în control. Glumesc doar! Istericalele mă apucă cam o dată la două săptămâni, mă uit acum când tastez şi văd că încă îmi rod unghiile, situaţia financiară mi-a scăpat din maini, iar când încerc să fiu serioasă fi'mea îmi spune: "Bla-bla pussy cat!" Iar pe mine mă bufneşte râsul şi viaţa pare frumoasă în momentul acela. Şi mă uit în jur şi văd că chiar este! Şi nu mă pot abţine să nu întreb ce chimie în creierul meu păcătos o face uneori să nu mai pară aşa. Dar nu-mi raspunde nimeni şi viaţa continuă.
Am descoperit cifra magică pentru o noapte reuşită: trei. Şi nu, nu e vorba de persoane! Ci de trei beri/ cocktail-uri/ pahare de vin/ shot-uri, sau orice combinaţie a celor de mai sus, important e să nu fie mai mult de trei. Nici mai puţin nu prea are haz. Mi-au trebuit cincisprezece ani să ajung la această concluzie, e cazul să o preţuiesc la adevărata ei valoare!
Şi am opt ghivece cu plante în balcon şi trăiesc toate - un record personal al tuturor timpurilor!!! Şi le ud aproape zilnic şi nu pare ca ar vrea vreuna să moară.
Şi săptămâna trecută am calcat nişte cămăşi şi n-am paţit nimic. Pe la jumatatea teancului am descoperit chiar şi aburul! Dar nu m-a lăudat nimeni aşa că nu mai calc până la anu'.
Şi viaţa continuă!
Şi nu mă mai apucă dracii când vreo fetişcană ţâţoasă înainte de vreme îmi spune saru'mâna când mă vede la lift.
Şi nu mai cred când vreun baiat îmi spune în lumina stroboscoapelor ca arăt de douăzeci de ani. Dar zâmbesc fară să vreau.
Şi viaţa continuă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu